Pisica

Posted on 17th April 2013 in Diverse

Buna, vreau sa-ti spun povestea mea…

Anul trecut, cand m-am nascut, departe de locul unde sunt eu acum, mama mea m-a pierdut. Nu aveam inca ochii deschisi si m-am pierdut de mama, din motive necunoscute. Asadar, am incercat sa-mi fac singura un rost in viata si am plecat la drum. Fiind totusi prea mica, am luat-o pe un “drum” gresit, incercand sa traversez pe zebra unui drum national; ma taram pe asfaltul incins, nestiind ca masinile puteau sa ma calce. Dintr-o data am simtit doua maini primitoare care m-au luat de pe jos. S-au auzit 2 voci vorbind, dar eram prea mica sa inteleg ce spuneau. De la caldura in care eram si de la asfaltul foarte dur, am ajuns intr-un loc moale, intunecat, primitor, dar totusi racoros. Batea un vand asupra mea si nu intelegeam ce urmeaza sa mi se intampla. O voce spunea: o ducem la Pensiune, iar o alta spunea: nu o du ca moare, e prea mica. Se pare ca prima voce a fost mai incapatanata si intr-un final am ajuns la Pensiune.
Stomacul meu era gol asa ca am inceput sa miaun.
Desi aveam ochii inchisi, simteam privirile atintite asupra mea; unele spuneau “ce draguta e”, “vai”, “o sa moara”, altele “arunc-o ca nu are nici o sansa, e prea mica”, dar o alta insista ca “o sa fie ok”.
Nu dupa mult timp am primit sa pap: cu un fel de gumita si cu o seringa am primit laptele mult hranitor. Dupa ca burta mi-a fost plina, am putut sa dorm linistita si sa visez la viitorul meu.
Pentru cateva zile casa mea a fost o cutie de carton, nu foarte mare, in care aveam cu ce sa ma invelesc pentru a ma feri de frig.
Simteam ca lumea este impotriva mea si nu intelegeam de ce. Pe de o parte avem dreptul la viata, iar pe de alta parte cei de langa mine nu-mi lasau acest drept. Cu ce le-am gresit eu? eram micuta, nevinovata si ei vroiau sa ma arunce.
Mainile care m-au cules de pe sosea le-am tot intalnit; imi dadeau speranta, ma mangaiau si totodata ma hraneau: lapte incalzit, amestecat cu ceai.
A doua zi cand Soarele stralucea foarte puternic, am fost dusa afara, unde mi-a placut foarte mult.
Seara intram din nou in casa si deja ca o obisnuinta primeam de mancare. Mai era cineva in camera in care dormea si, din cand in cand mai venea sa vada ce fac.
In una din zile am fost din nou cu masina, la fel ca in prima zi cand am fost gasita, dar seara m-am intors de unde plecasem.
Cateva zile la rand si alte maini m-au atins si s-au jucat cu mine, mi-au dat de mancare si m-au dragalit; insa, la un mement dat am auzit:”daca tu pleci, o iei cu tine sau cine are grija de ea?”
Atuci am mai auzit: “na lasa, daca tie iti place asa de mult, o sa cot (caut / am grija) eu de ea; am aici lapte praf ii dau eu sa manance”. Si de atunci am ramas cu “matusa” care a avut grija de mine.
Azi sunt mamica si am inteles ca numele meu este Sorina, dar nu am inteles de ce.
Un gand mi-a trecut prin minte ca undeva, intr-o alta lume si intr-un alt timp a existat cineva asa ca mine, dar care nu a avut norocul meu.
Miau!
comments: 0 »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>